Slǎnic, város Prahova megyében, Munténiában, Romániában. A hozzá tartozó települések: Groșani valamint Prăjani.
Fekvése
A település a Slǎnic patak mentén helyezkedik el a Kárpátok kanyarulatánál, 45 km-re északra Ploieștitől.
Történelem
A város neve szláv eredetű, jelentése: „só”. A település körül több sóbánya (Salina Veche és Salina Nouă) valamint sóstó (Baia Baciului, Baia Verde és Baia Roșie) található. A bányák közül a Salina Veche (régi) ma már a turisták és gyógyulni vágyók számára van fenntartva, a Salina Nouă (új) pedig a jelenlegi romániai sóbányászat egyik fontos helyszíne.
Az első bányát 1688-ban nyitották meg.
Istoric
Începuturile salinei datează din jurul anului 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în zonă există un zăcământ de sare și astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moșia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacția, reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat ocne vechi, de adâncimi mici, la 5 km est la Teișani. Sarea în Țara Românească se extrăgea din trei saline: Ocna Mare în Vâlcea, Telega în Prahova și Slănic în Săcuieni.[3]
În anul 1688 pe Valea Verde a fost deschisă prima exploatare, urmând ca între anii 1689-1691 să fie deschise și exploatările de la Baia Baciului, de către Mihail Cantacuzino. În anul 1713 spătarul a donat atât moșia sa din Slănic cât și ocnele de sare, Mănăstirii Colțea din București.
Între anii 1601-1700 exploatarea sării în zonă s-a efectuat la Baia Verde, Dorobanțești și la Baia Baciului, prin metoda de tip exploatări „clopot”, în care accesul se realiza prin două compartimente: unul vertical care se folosea pentru scoaterea sării, iar celălalt oblic pentru intrarea și ieșirea din ocnă.
Din secolul al XIX-lea s-au dat în exploatare „Ocna din Vale” (diametru 75 m, înălțime 145 m) și „Ocna din Deal” (diametru 68 m, înălțime 90 m), fiecare având câte 4 puțuri de exploatare. Între 1865 și 1875 activitatea ocnelor a fost suspendată, începându-se exploatarea minei „Sistematice”, iar după anul 1875 s-a reluat activitatea doar la „Ocna din Vale”. Cele două ocne au fost unite de o galerie în plan înclinat.
În anul 1852 domnitorul Barbu Știrbei cu prilejul unei întrevederi care a avut-o la Sibiu cu împăratul Franz Joseph al Austriei, a solicitat acestuia un inginer specialist în exploatări miniere, în vederea modernizării salinelor din Muntenia. Pe baza unui concurs realizat în același an între inginerii din Austro-Ungaria a fost recomandat inginerul Carol Karacsony, șeful Salinei Ocna Dej. După numeroase studii geologice și sondaje, el a adus propunerea Ministerului de Finanțe de a abandona metoda de exploatare cu camere ogivale și folosirea metodei camerelor cu profil trapezoidal, folosită pentru prima dată la Salina Wieliczka din Polonia.
Tervezett dátumok
-